CAPITOLUL XVI. RAPORT DE STARE :)

Pe data de 22 septembrie a început să mă doară ochiul stâng. Durerea cunoscută, specifică nevritei optice. De a doua zi şi-a făcut simţită prezenţa şi vederea înceţoşată. Întâi în partea dreapta-sus a câmpului vizual, apoi în tot câmpul şi apoi stabilizându-se  în centrul câmpului vizual. După câteva zile în care situaţia a fost stabilă la un nivel relativ discret (adică vederea nu era decât destul de uşor înceţoşată), durerea a dispărut şi ceaţa a început şi ea să se disipeze. Astăzi, 12 octombrie pot spune că, slavă Domnului, îmi simt ochiul şi vederea 98% recuperate.

Este de menţionat faptul că, şi de această dată, ca de fiecare dată, ceaţa era mai accentuată între orele 10 dimineaţa şi 22 seara.

M-am prezentat la medicul care mă tratează şi mi-a fost prescrisă o combinaţie îngrozitoare pe bază de doxiciclină. Mi-am cumpărat toate medicamentele încă de acum aproape 2 săptămâni, dar le-am depozitat într-un sertar şi mă mai gândesc, încă, dacă să încep să le iau. Mă simt bine şi nu prea îmi vine să-mi stric iarăşi dispoziţia. În afară de problema cu ochiul, în ultimele luni am mai avut mici ”deranjamente”: dureri de cap, oboseală, dureri de şold. Ameţeala pe care o menţionam în capitolul anterior a dispărut rapid, în câteva zile.

În plus, mai bine de două luni nu am mai luat niciun supliment, am considerat eu că ar trebui să fac o pauză. 🙂 Drept urmare, am început să mă simt din ce în ce mai slăbită şi mai epuizată. După ce mi-a apărut vederea înceţoşată, mi-am procurat rapid toate suplimentele şi am început să le iau. 🙂 Încet-încet îmi revin forţele, ceea ce mă convinge o dată în plus că aceste suplimente sunt cu adevărat importante. Nu ştiu dacă este bine să iau continuu toate cantităţile acestea, dar atâta timp cât fără ele o iau în jos …

Nu ştiu ce voi face mai departe, mă mai gândesc, cert este că nu prea mă îndeamnă inima să încep antibioticul. Ştiţi cum este, omul când se simte bine, nu se mai preocupă atât de tare de sănătatea sa. Nădejdea mea este în mila lui Dumnezeu, căci este nemărginită şi cu nădejde de îndurare mă rog Lui să îmi rânduiasca toate spre folos.