"Dacă te molipseşti de vreo boală, nu te deznădăjdui şi nu te împuţina cu duhul; ci mulţumeşte-I lui Dumnezeu, că El Se îngrijeşte ca prin această boală să-ţi facă un bine." (Avva Isaia Pustnicul)

Sfinţirea apelor

agheasmaDe Bobotează, când se face sfinţirea cea mare a apelor, la fiecare început de lună, când se face sfinţirea cea mică a apelor, sau în orice altă zi când cerem preotului să ne facă sfeştanie, fie în biserică, fie acasă, preotul spune rugăciunile respective şi apa se sfinţeşte. Chiar dacă nu credem că se face aghiasmă, ea se face. Vorbim în cazul aghiasmei de o minune continuă. În special, Agheasma cea Mare se păstrează doi, trei sau mai mulţi ani, aşa cum ne spune şi Sfântul Ioan Gură de Aur, şi fiecare poate să se convingă de acest lucru.
Dacă un creştin, la Praznicul Crăciunului îi va spune unui preot: „Am canon de la duhovnicul meu să nu mă împărtăşesc, ci să iau doar Agheasmă Mare”, preotul îi va da din cea pe care o are de la Boboteaza precedentă. Apa obişnuită, păstrată într-o sticlă timp de un an, este cu neputinţă sa fie consumată de cineva.
Aşadar, pentru că apa nu propagă nicio reacţie, se sfinţeşte prin rugăciuni, în timp ce unui om putem să-i citim rugăciuni, că nu se atinge nimic de acesta.
De exemplu, preotul citeşte o rugăciune de somn unui matur, şi pe acesta nu-l prinde somnul.
Dar când o citeşte asupra unui copil, are efect imediat. În ţara mea, după câte cunosc, când cineva doarme profund, se zice: „doarme ca unul căruia i s-a citit”, tocmai pentru că rugăciunile au efect ca la copiii mici, şi dorm. Pruncul adoarme în braţele mamei sale, atunci când preotul îi citeşte rugăciunea. Şi aceasta pentru că se întâmplă o minune vie!
Când nu există reacţie, când nu există împotrivire, harul lui Dumnezeu lucrează. El este activ, mai ales în omul care se botează prunc, deoarece există părinţii, naşul, care dau mărturie în biserică pentru el ca, atunci când va ajunge mare, va deveni un bun creştin. Cred că realizaţi ce raspundere au, şi părinţii şi naşul, în această, situaţie! Dar, ceea ce este fundamental este faptul că harul lucreaza, pentru că nu există niciun fel de împotrivire din partea copilului.
Orice preot, oricât de păcătos ar fi, când săvârşeşte Agheasma, apa se va sfinţi. În timp ce, dacă citim rugăciuni unui om, acesta nu se sfinţeşte. De ce? Pentru că reacţionează. Şi ce înseamnă acest lucru? Nu că în acel moment se împotriveşte, ci că nu se predă pe sine harului aşa cum apa s-a „lăsat pradă” rugăciunilor, aşa cum pruncul se lasă în seama lor. (citeşte continuarea la Razbointrucuvant.ro)

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: