"Dacă te molipseşti de vreo boală, nu te deznădăjdui şi nu te împuţina cu duhul; ci mulţumeşte-I lui Dumnezeu, că El Se îngrijeşte ca prin această boală să-ţi facă un bine." (Avva Isaia Pustnicul)

Diagnostic: Lyme cronic, neuroborelioză cronică, babesioză, micoplasmoză, bartoneloză, toxoplasmoză. La analize s-au evidenţiat, dintre borrelii: Borrelia burgdorferi sensu stricto, afzelii si garinii.

Trebuie să precizez faptul că, odată cu începerea tratamentului am decis să nu mai mănânc niciun fel de proteină animală şi niciun fel de zahăr. Am avut câteva încercări de revenire la o alimentaţie care să conţină şi produse de origine animală, dar, de fiecare dată, rezultatele nu au fost deloc bune, după cum se poate vedea în capitolele următoare. De asemenea, m-am lăsat brusc şi definitiv de fumat.

Imediat după diagnosticare am început tratamentul cu antibiotice, întâi o tură scurtă cu un singur antibiotic. Încă din primele câteva zile, de fapt chiar de la prima pastilă am fost extrem de ameţită, somnolentă şi starea mea s-a înrăutăţit. Mergeam şi mai greu, nu puteam să aplec sau să rotesc capul că ameţeala devenea foarte accentuată, iar vederea dublă şi dificultatea de focalizare s-au accentuat. Vreo 3-4 zile la rând am sesizat că, de dimineaţa până seara mi se depunea ceva pe dinţi ca şi cum nu m-aş fi spălat. Stratul respectiv dispărea numai dacă frecam foarte mult dinţii cu periuţa. Ulterior a dispărut această problemă. M-am simţit aproape în fiecare zi ca şi cum aş avea febra şi de mai multe ori am avut un fel de frisoane uşoare. Mi-am luat temperatura şi mi s-a părut ciudat să constat că am 37 (eu niciodată nu am avut 37, ci în general 36 cu 5-6, maxim 36 cu 8, cel puţin de când sunt om matur). Am sesizat de asemenea că, pe masură ce zilele treceau, inima mea devenea din ce în ce mai liniştită, ca şi cum nu ar mai bate ca nebuna, cum bătea înainte. Mi-am luat tensiunea în fiecare dimineaţă şi seară şi ea a continuat să scadă împreună cu pulsul pe masură ce zilele treceau, deşi eu eliminasem din medicaţie Tertensiful şi scăzusem treptat şi doza de Betaloc. M-au durut câteva zile globii oculari (atunci când îi apăsam cu degetele) ca şi cum ar fi fost umflaţi. Capul m-a durut mult, aproape zilnic şi am avut şi senzaţii de greaţă, iar cantitatea de salivă din gură mi-a crescut considerabil. Dimineaţa când mă trezeam (până să mă scol din pat) aveam o durere de cap asemănătoare cu cea specifică insolaţiei sau deshidratării. Am avut şi binecunoscuta durere de faţă şi începuse să mă deranjeze rău şi lumina puternică. După terminarea tratamentului ameţeala s-a mai diminuat şi am început uşurel să şi merg puţintel mai bine şi să am un echilibru mai bun.

Am început apoi cea de-a doua tură, de Doxiciclină în combinaţie cu un alt antibiotic şi, de la prima pastilă, a început coşmarul. Întâi m-a cuprins ameţeala cunoscută însoţită de frisoane puternice şi senzaţie de febră şi stare de rău. În unele zile sau nopţi am sesizat din nou depunerea de pe dinţi, dar nu atât de rău ca la tratamentul anterior. Pe masură ce treceau zilele adormeam din ce în ce mai greu, trezindu-mă după câteva ore şi nemaiputând adormi. M-au durut din nou şi globii oculari şi a revenit şi fotofobia. În prima săptămână de tratament, înregistrasem totuşi câteva îmbunătăţiri uşoare: ameţeala se mai redusese uşor, iar mersul şi echilibrul erau mai bune. Mă puteam descurca să merg puţin singură prin casă, fără ajutor, chiar dacă era destul de greu, mă ţineam de pereţi şi mergeam încet. Chiar şi tulburările de sensibilitate îşi mai reduseseră uşor din intensitate, mai ales pe spate şi pe abdomen. Sensibilitatea începuse să-şi revină deci de sus în jos, de la spate şi abdomen spre tălpi – invers de cum se depreciase – iar uneori simţeam destul de bine şi actul urinării – pe care nu-l mai simţisem aproape deloc în ultimele luni (nu aveam incontinenţă urinară, doar că nu simţeam absolut nimic din actul urinării, era ca şi cum aş fi fost anesteziată). Însă, săptamana a 2-a de tratament a marcat înrăutăţirea tuturor simptomelor legate de mers şi folosirea mâinilor (mers mai greoi ca niciodata, tulburări de echilibru, imposibilitate de a sta în picioare dacă nu mă sprijineam de ceva). Această înrăutăţire a fost însoţită de o senzaţie de rău foarte puternică, greu de definit, care a cuprins şi tot felul de senzaţii ciudate, dintre care unele îmi erau cunoscute din ultimii ani: senzaţie de piele iritată şi dureroasă în diverse zone ale corpului, dureri de cap (pe partea dreaptă) fie într-un singur punct, fie iradiind din spate înspre maxilar, mâncărimi de piele, dureri de-a lungul venelor de pe partea internă a picioarelor, senzaţia că venele mele sunt tracţionate şi întinse. Ameţeala era foarte accentuată şi dacă întorceam capul se rotea tot peisajul într-un mod paroxistic şi mi-era foarte greaţă, astfel încât a trebuit să mă obişnuiesc să-mi ţin capul complet nemişcat. Două săptămâni am dormit noaptea într-o poziţie absolut fixă pentru că îmi era absolut imposibil să mă întorc în pat din cauza ameţelii şi senzaţiei de rău. După ce mă culcam în pat în poziţia respectivă, exclusiv pe partea dreaptă căci pe stânga nu puteam sta din cauza ameţelii, îmi trebuiau cam 10-15 minute ca să-mi treacă senzaţia de greaţă determinată de mişcarea capului. O să enumăr mai jos simptomele principale care au intervenit, mai ales că ele s-au repetat apoi la multe dintre turele următoare şi sunt cumva definitorii pentru felul în care am recţionat eu la tratament:

– Stări psihice proaste, pe care le-am mai avut devreme în copilarie, care de atunci nu s-au mai repetat, pe care le uitasem şi pe care le-am redescoperit acum cu surprindere: frică, singurătate, stări care au durat 3 zile consecutive

– În primele zile de tratament rinita alergică pe care o am din adolescenţă s-a accentuat foarte mult (strănuturi dese, nas înfundat), potolindu-se după câteva zile

– Uşoare dureri în amigdale (mai ales la apăsare)

– Dureri în urechea dreaptă care au durat 3 zile consecutive

– Dureri de articulaţii, în special la şolduri, genunchi, spate şi mâini (care au durat circa 3 zile, scazând treptat în intensitate)

– Pete mici vineţii pe piele apărute în special în zonele unde erau prezente şi mâncarimi (abdomen, spate, picioare, mâini)

– Leziuni în gura (nu pe limbă, ci pe interiorul obrajilor) ca nişte uşoare escoriaţii care treceau repede, în maxim 2-3 zile şi apoi reapăreau în alte locuri

– Pete pe piele, băşicuţe, puţine la număr, localizate în special pe piept, abdomen şi  mâini, care mă mâncau şi care, dacă mă scărpinam, se “plimbau” dintr-un loc în altul apropiat. Mâncărimi profunde, adânc sub piele, care nu dispăreau dacă mă scărpinam.

– Dureri de măsele (mă durea mai ales o măsea care are nervul scos!!!)

– Descuamare puternică a pielii de pe faţă şi din cap

– Urină urât mirositoare

– Dureri de spate puternice

– Senzaţie de înţepeneală pregnantă, simţită mai puternic noaptea, când mă trezeam şi nu mă putea întoarce de pe o parte pe alta din cauza durerii şi a rigidităţii, senzaţii care au durat 3 nopţi consecutive

– Durere în cotul drept, care apărea în general noaptea şi care a durat 3 zile consecutive

– Durere în partea dreaptă a cefei, de-a lungul tendonului şi senzaţie de înţepeneală, care apărea numai noaptea şi care a durat 3 zile consecutive

– Senzaţie de glezne umflate şi piele care mă strângea în jurul gleznelor

– Pleoape umflate dimineaţa la trezire

– Dacă vorbeam la telefon mai mult de 10 min sau stăteam în faţa calculatorului mai mult de 15 de minute, oboseam imediat şi foare rău, mă înroşeam la faţă şi capul începea să se înfierbânte

– Dificultăţi de concentrare, mi-era aproape imposibil să urmăresc un text sau un film/emisiune mai mult de câteva minute continuu

– Pulsaţii în venele de la picioare (din tălpi, mai ales), resimţite ca un fel de bătăi sau reverberaţii, ecouri în vene (neregulate, neritmice)

– Tresăriri necontrolate ale picioarelor, care păreau a fi declanşate de o senzaţie bruscă de mâncărime într-un singur punct localizat în general pe abdomen sau şolduri

– Irascibilitate, momente de panică greu de controlat, avalanşe de gânduri negative şi scenarii catastrofale. Singurul remediu împotriva acestor stări psihice a fost rugăciunea, care întotdeauna m-a liniştit, indiferent de cât de rău m-am simţit. De altfel singurele texte pe care le puteam citi şi urmări fără probleme de concentrare sau oboseală erau rugăciunile şi cărţile duhovniceşti.

Pe parcursul acestei ture am eliminat complet medicatia de HTA si tahicardie, iar tensiunea a revenit la valori normale, de 110-120/70 mmHG, iar pulsul de 70-85.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: