"Dacă te molipseşti de vreo boală, nu te deznădăjdui şi nu te împuţina cu duhul; ci mulţumeşte-I lui Dumnezeu, că El Se îngrijeşte ca prin această boală să-ţi facă un bine." (Avva Isaia Pustnicul)

Posts tagged ‘pancreas’

Enzimoterapia sistemică – partea a III a

INFLAMAŢIA
Enzimele nu sunt medicamente antiinflamatorii, ele stimulează inflamaţia, acest minunat răspuns al corpului nostru la un stimul nociv. De cele mai multe ori ne gândim că inflamaţia este ceva rău, care trebuie evitat, dar n-ar trebui să gândim asta. Inflamaţia este modul în care organismul nostru încearcă să scape de agentul extern vătămător.

Semnele clasice ale inflamaţiei sunt: durere, edem, încălzire şi roşeaţă. Când trece inflamaţia corpul începe să repare zona afectată. Deci, dacă inflamaţia se termină mai repede, procesul de reparare va începe mai repede. Acesta este motivul pentru care enzimele sunt promotori, nu inhibatori ai inflamaţiei.

Dacă facem un exerciţiu de gândire , vom constata că bolile inflamatorii au denumiri care se termină cu sufixul „ită”, de exemplu: colită, tonsilită, otită, dermatită etc. Aşadar, asmestecurile de enzime sunt eficiente în toate bolile ale căror nume se termină cu „ită”. Enzimele ne ajută corpul să se vindece singur.

În studiile efectuate la Universitatea din Guadalajara Dr. Solorzano a folosit enzimele nu numai pentru tratarea rănilor sportivilor, ci şi, atenţie, pentru prevenirea lor! Aceasta presupune ca sportivii să ia enzime înainte de practicarea sporturilor. În acest fel, atunci când se rănesc, rănile se vindecă mult mai repede. Câteodată se reduce timpul de vindecare chiar la jumătate! Este incredibil!

Una dintre rănile cele mai frecvente care se întâmplă sunt operaţiile chirurgicale. Deşi o astfel de operaţie este spre binele pacientului, ea reprezintă totuşi o agresiune asupra corpului. Acesta va reacţiona la fel ca în cazul oricărui alt agent nociv. Pacienţii care primesc enzime atât înainte cât şi după intervenţiile chirurgicale vor beneficia de avantaje semnificative. Vor avea nevoie de mai puţin repaos la pat, riscul de tromboză va fi cu mult mai mic, durerile vor înceta mult mai repede şi starea psihică va fi mai bună. În timpul operaţiei zona operatorie va fi mai bună. Pacienţii trataţi cu enzime se vor vindeca mai repede şi, nu în ultimul rând, vor cheltui mai puţin bani cu ingrijirea medicală.

Domeniul în care enzimele acţionează cel mai bine este cel al bolilor vasculare, cum ar fi tromboza, flebita şi venele varicoase. Enzimele împiedică formarea trombozelor şi scad nivelul colesterolului şi al trigliceridelor.

Dr. Inderst (1990) a prezentat descoperirile sale despre efectele enzimoterapiei în bolile vasculare şi arătat că enzimele reduc mult din simptomatologie (dureri, crampe) şi cauzează îmbunătăţiri măsurabile şi obiective (de exemplu edemul) chiar atunci când limfedemul era prezent de mulţi ani.

Până acum, tratamentul bolilor venoase, în special atunci când erau combinate cu edem, nu dădea rezultate satisfăcătoare. Terapia compresivă ester respinsă de mulţi pacienţi, ceea ce determină folosirea medicamentelor în aceste boli. Enzimoterapia sistemică este o metodă care a dovedit că diminuează edemul, activează sistemul fibrinolitic şi stimulează celulele asemănătoare macrofagelor. Durerea şi crampele dispar, umflăturile se reduc, fluxul sanguin se îmbunătăţeşte în scurt timp. Eficienţa anumitor amestecuri de enzime a fost dovedită prin studii dublu-orb.

CANCERUL
Acum 100 de ani, un embriolog britanic, John Beard, a decis să trateze bolnavi de cancer. Ştia că enzimele importante sunt produse în special în pancreas. Teoria lui despre etiologia cancerului implica enzimele pancreatice. El voia să efectueze câteva studii clinice cu bolnavi de cancer aflaţi în fază terminala, astfel încât a extras suc pancreatic din pancreasul unor porci şi viţei nou născuţi, acest extract conţinând o concentraţie foarte mare de enzime.

Aproape imediat după extragere el a injectat încet, intramuscular sau intravenos, această soluţie bolnavilor de cancer. În unele cazuri, când tumora era localizată aproape de suprafaţa corpului, a injectat extrasul direct în tumoră.

Bineînţeles că nu toate aceste tratamente au avut succes, în special datorită impurităţii extractului care conţinea anumite albumine străine ce au cauzat reacţii alergice sau chiar şoc anafilactic la unii pacienţi. Vă puteţi imagina cu uşurinţă că toate acestea au declanşat reacţii puternice ale comunităţii medicale şi Dr. Beard a fost considerat un impostor.

Dr. Beard a observat totuşi cum unele tumori au dispărut complet ca efect al injectării extractului pancreatic. De asemenea, a observat că mulţi pacienţi au supravieţuit mai mult timp decât le fusese estimat de către medicină.

În total el a tratat 170 de pacienţi cu această metodă. În 1907 el a scris o carte în care a descris experienţele sale cu aceşti pacienţi. Unii dintre pacienţi şi-au revenit total, alţii şi-au îmbunătăţit starea şi alţii au supravieţuit mai mult şi calitatea vieţii rămase a fost mai bună.

Aproape totul despre Dr. Beard a fost dat uitării până când Prof. Wolf, care avea un birou în New York, a decis să studieze enzimele. După ce a studiat ceea ce se scrisese şi experimentele care se făcuseră până atunci despre enzime, a luat decizia să continue studierea acestor agenţi biologici. Prof. Wolf a constatat că purificarea amestecurilor de enzime folosite, reducea mult riscul reacţiilor alergice.

Ştim că războiul împotriva cancerului nu a fost câştigat încă. În fiecare zi, în întreaga lume, mor mulţi oameni din cauza cancerului.

Există multe abordări non toxice ale cancerului, dar, pentru că subiectul acestui material este enzimoterapia, ne vom apleca asupra beneficiilor pe care enzimele le aduc în tratamentul acesti boli.

Fiecare celulă canceroasă are la suprafaţa membranei ei anumiţi antigeni specifici. Cazul în care corpul poate recunoaşte aceşti markeri – ca fiind eliberaţi din fibrină – este cazul ideal, pentru că, după această recunoaştere, celula canceroasă poate fi distrusă. Deşi celula canceroasă este distrusă, totuţi antigena rămâne. Prin schimbarea membranei sale, celula canceroasă poate uneori să elibereze antigena. Se pare că, celulele canceroase fac acest lucru pentru a orienta sistemul nostru de apărare spre direcţii greşite. Din nefericire, acest truc funcţionează. Dacă numărul de complexe imune este în limite normale şi sistemul nostru de apărare funcţionează optim, atunci macrofagele pot dizolva aceste complexe imune. Dacă numărul de complexe imune este mai mare decât capacitatea macrofagelor, atunci, în sânge şi în limfă, vor rămâne complexe imune.
Printr-un mecanism complicat – este vorba despre activarea şi agregarea trombocitelor – se determină o creştere de fibrină, acumulându-se în ţesuturi complexele imune rămase nedizolvate. Astfel se diminuează capacitatea de apărare a corpului şi acest lucru este periculos pentru organismele ameninţate de cancer.

Complexele imune pot slăbi apărarea corpului şi în alt mod. Un număr prea mare de complexe imune inhibă activitatea macrofagelor, care sunt principalele distrugătoare ale celulelor canceroase. Capacitatea lor de distrugere şi de curăţare a sistemului este paralizată şi astfel celulele canceroase se pot dezvolta fără să fie deranjate de macrofage.

Enzimele ajută prin faptul că descoperă receptorii. Enzimele facilitează şi reacţia de recunoaştere. O altă acţiune importantă a enzimelor este îmbunătăţirea imunităţii, prin întreruperea circulaţiei complexelor imune obţinută prin activarea celulelor natural ucigaşe şi a celulelor T, dar şi prin inducerea mediatorilor şi citokinelor, cum ar fi factorul de necroză tumorală (TNF).

Enzimele au capacitatea să reducă stratul gros de fibrină, care este de 15 ori mai gros decât în mod normal. Prin reducerea acestui strat de fibrină, se reduce şi aderenţa celulelor canceroase şi astfel pot fi prevenite metastazele.

Un avantaj al enzimelor este faptul că pot fi folosite în combinaţie cu tratamentul alopat chimioterapic şi/sau radioactiv. În plus, aceste enzime vor ajuta pacientul să suporte mai uşor efectele secundare ale tratamentelor.

Profesorul şi doctorul vienez de renume mondial, Dr. Wrba, susţine că enzimele reprezintă noua abordare a tratamentului pentru cancer. Există doi factori principali în tratamentul celulelor canceroase: (1) apărarea organismului gazdă şi (2) virulenţa celulelor canceroase. După cum am spus, enzimoterapia sistemică stimulează capacitatea de apărare a organismului, adică îmbunătăţeşte reacţia de recunoaştere a celulelor canceroase şi le scade acestora virulenţa. Dr. Wrba consideră că în acest fel se modulează membrana celulară, se descoperă suprafaţa ei şi receptorii, se îmbunătăţeşte imunitatea, se facilitează reacţia de recunoaştere şi se reduce vâscozitatea tumorilor canceroase.

BOLILE VIRALE
Jaeger (1990) a investigat utilizarea enzimelor hidrolitice în tratamentul infecţiei HIV şi a susţinut că sunt destule indicii ale unor procese autoimune care sunt implicate în distrugerea sistemului imunitar, caracteristică patogenezei infecţiei HIV.

Conform lui Jaeger, în patogneza infecţiei HIV, au fost replicate anumite mecanisme autoimune, în special în stadiile avansate clinic ale acestei boli. Astfel, au fost descrişi diferiţi anticorpi şi niveluri crescute de complexe imune circulante.

Astfel, enzimoterapia devine o formă de tratament adjuvant. După cum am menţionat, complexele imune pot fi eliminate cu ajutorul enzimelor hidrolitice. Rezultatele experimentelor au arătat că această formă de tratament a fost bine bine tolerată, pacienţii au recuperat funcţional şi au câştigat în greutate. Simptomele clinice specifice infecţiei HIV s-au redus.

Kleine (1990) susţine că bolnavii de herpes zoster au afectări dermatologice tipice în zona de distribuţie a unuia sau mai multor nervi periferici. Dureri în zona respectivă există aproape întotdeauna şi organele interne ar putea fi şi ele afectate. Evoluţia bolii este relativ invariabilă. Nevralgiile pot dura mai mult decât manifestarile cutanate (nevralgie post zoster). Persoaneşle în vârstă şi cele cu imunitatea compromisă sunt grupe de risc. Enzimoterapia sistemică reprezintă un nou principiu terapeutic. Cercetările efectuate indică o influenţă pozitivă a enzimelor asupra formelor acute de herpes zoster, precum şi asupra complicaţiilor.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 26 other followers